Ziua 1 – Sambata 10 septembrie – Plecarea

E sâmbata dimineata. Nu suna nici un ceas ca sa ne trezim, dar totusi, ca niciodata se trezestedi. Acest lucru se întâmplă rareori, și ca orice excepție care întărește regula, începe Adi să mă pistoneze să mă trezesc. Având în vedere agitația din ultimele săptămâni, ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori este să mă trezesc dimineața devreme.  După multe insistențe și din cauza unei nevoi fiziologice ce deja devenea dureroasa, am fost nevoită să ma ridic din pat. Simțeam cum corpul meu se zbate întră tărâmul somnului și vocea deja agasantă a lui Adi care repeta a mia oră ca trebuie sa ne trezim, deși el nici măcar ochii nu și-i deschisese.

Ajung în casă…A, am uitat sa precizez că de două nopți dormim în fața casei. Adi a ținut neapart să testăm rulota. În casă pregătiri de plecare. Familia lui Adi se pregătește de întorcerea la București. Câinele isteric. Toate persoanele din casă adunau ca niște furnicuțe vesele, unii își adunau lucrurile personale, alții adunau pur și simplu ca să se mai facă puțină ordine. După ce ne luăm rămas bun de la Dan, Tamara, Mihai, Ninel, Dorina și Trufi, începe agitația. Adi se refugiază în firmă unde rezolvă lucruri importante, pe care nu aș putea să le descriu, dar știu sigur că ”ardeau”. Între timp mă apuc de curățenie prin casă. Îmi doresc ca înainte de plecare să las casa lună și bec. Zis și făcut. 2 ore mai târziu totul strălucește.

Bate la ușă.Cred. Cornelia îmbrăcată de intervenție. După o scurtă discuție merge și ea în firmă pentru a participa la rezolvarea detaliilor de ultim minut. Între timp eu finalizez bagajele, le încarc în rulotă, respectiv în portbagajul mașinii și apoi încep să stau pe capul lui Adi. Nimic nu detest mai mult decât să stau pe post de plantă agasantă, așa un fel de cactus care te tot împunge până ce faci ce trebuie făcut. Din păcate cu Adi nu prea sunt alte șanse, așa că mă transform exact în ceea ce urăsc: un mic cactus. După lupte seculare, la ora 11 ne pornim cică să cumpărăm alimente pentru drum.  Ideea de când ne trezisem era ca la ora 12 sa plecăm, dar știam și noi că nu e foarte realizabil. Sau cel puțin eu nu mai îmi făceam speranțe.

Între timp apare bunul nostru prieten Nelu, care ne-a fost de mare ajutor în ceea ce privește pregătirea și dotarea rulotei. El rămâne singur și rezolvă lucruri nesperate. Între timp eu și cu Adi mergem la bancă unde spre disperarea mea am pierdut 1 oră aștepând la cozile interminabile. Afară este foarte cald, mult zgomot și miroase urât. Mai facem o oprire la contabilă, după care mergem în Lotus la cumpărători. Având în vedere că laptopul meu a suferit un mic accident, adică a căzut de la etaj (nu întreba cum), și având în vedere necesitatea unuia pe perioada călătoriei noastre, Adi îmi propune să luăm unul nou. Zis și făcut. Între timp mâncăm la chinezi, după care începe maratonul de căutări. Finish line e trecut de un laptop mic, cochet, HP, roz. Da, așa cum ai auzit, e roz bombon. Ciudată combinație: eu- roz, roz-eu. Cu mari greutăți accept și culoarea. Deja parcă începe să îmi placă.

Ajungem în Carrefour. După un aproape scurt shopping de minimul posibil de hrană, plecăm grăbiți la mașină. Ne întâlnim cu Mirela și Răzvan, schimbăm două-trei impresii și ajungem acasă. Este ora 16. Nu mă întreba unde a sărit timpul așa de repede. Nici nu am simțit cât de târziu s-a făcut. După ce intru în casă pun laptopul la încărcat, las windowsul să se configureze și între timp mai stivuiesc lucruri în rulotă și în mașină. Cum sunt atâtea cutii, genți, poșete, papornițe și multe alte grămezi de lucruri, încep să le etichetez, pentru că realizez că nu mai știu ce unde este, sau dacă este. Următoarele 2 ore nu știu să vă spun excat unde au zburat, dar la ora 18 mă duc după Adi în firmă. Ne mai învărtim 1 oră și apoi mergem până la mama. Verficăm starea pisicilor. La mama acasă sunt acum trei pisici, cele 2 mâțe aristrocrate și pisicuța mea europeană. Evident fițioasele pisici pufoase l-au executat pe motănelul meu mic și negru. Când am ajuns acasa am văzut un ghem de blană neagra undeva în balcon. Trăiesc toate pisicile. Unele mai izolate, dar măcar în viață. Luăm 1 litru de pălincă și plecăm.

Între timp Nelu și Adi finalizează tot ce înseamnă dotări rulotă: lacăte suplimentare, sistem de iluminare pe baterie, ceva cu 1 volți, butelie, cheie.

Închidem casa. O salutăm pe tenti Vecan și ne urcăm în mașină. De pe drum sunăm părinții și trimite smsuri nașilor și prietenilor. În Borș oprim să ne facem asigurări și să plătim dările către tările vecine pe ale căror meleaguri vom călători.

Am pornit! Am trecut de vama! Drumuri bune! Viteză! Este ora 22.58 și Adi dă stingerea. Ne oprim la intrare în Solnok. Tragem într-o parcare mai mare, cu restaurant, benzinărie și vulcanizare. Acuma e ora 23:30 și stăm în rulotă, de unde vă scriu de pe noul meu laptop roz.   Cum eu sunt un pic mai atentă, asta ca să nu zic paranoică, lăsăm rulota agățată de mașina, alarma de la mașina armată și nu tragem de tot perdelele la rulotă, în așa fel încât dacă este cazul să pot vedea imediat tot ce se întâmplă în jurul nostru. Cum nu suntem foarte departe de România mai am rețineri în ceea ce privește siguranța noastră, așa că prefer să dorm iepurește decât să pățim ceva. Adi degustă niște Martini, iar eu mă pregătesc de somn. Gata. Pijamalele s-au împărțit. Noapte bună!

LunaDeMiere

This entry was posted on Monday, September 12th, 2011 at 7:44 pm and is filed under Luna de miere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Ziua 1 – Sambata 10 septembrie – Plecarea”

  1. stefania says:

    Dragi mei nasi, ma bucur ca va simtiti bine in luna voastra de miere, dar sa stiti ca ne este tare dor de voi de abia asteptam sa veniti acasa.. O sa va tinem la curent cu vesti si cu boacanele pe care le facem aici acasa :)) in special eu si corne :))) Va pupam si aveti mare grija de voi si sa stiti ca ne gandim mereu la voi.. Distractie placuta

Leave a Reply