Ziua 3 –Ljubljana 12 septembrie


Ne-am trezit de dimineață datorită unei nevoi fiziologice urgente, dar cum peste noapte am dormit în parcarea unui mol pentru că nu am găsit cazarea râvnită, nu aveam posibilitatea de a merge la baie pentru că era mult prea devreme ca să fie moll-ul deschis. Noroc că este dotată rulota cu baie proprie. Încă de când am cumpărat rulota am avut mari rețineri în a folosi această toaletă, însă de această dată a trebuit să trec prin traumatizanta experiență de a face peepee în baie internă. Categoric a doua oară am să prefer boscheții, pădurea sau orice alt spațiu. În cele din urmă, după ce uroteliu meu a încetat a mai suferi, am putut să încep să gândesc rațional. Ne-am pregătit încet de drum, cu toate tabieturile, evident.

Drumul până la graniță a fost scurt. Croații sunt destul de meticuloși în ceea ce privește controlul la graniță. Ne-au reținut buletinele și ne-au rugat desul de politicos să tragem pe dreapta pentru a ne verifica în amănunt. Oarecum ne așteptam la asta, deci eram destul de relxați. Ne cer toate documentele, după care ne cere să deschidem capota mașinii. S-au apucat să veriice seria de la motor, seria de pe baterie, toate seriile posibile de pe mașină. Cum mașina nu e chiar nouă, o garnitură nu statea perfect, au scos garnitura și au verificat ce se alfă în spatele ei. Au găsit doar mizerie, așa că au și pus-o singuri la loc. După ce au terminat cu ce era sub capotă, au trecut la scaune: pe, sub, lângp scaune au verificat tot ce era. Apoi au ajuns sub borcanele noastre de murături, gemuri, compot și alte cele. Adică am deschis portbagajul. Aici ne-au rugat să deschidem spațiul destinat roatei de rezervă. Încep să am emoții. Înainte de plecare tata a lăsat lângă roata de rezervă o baionetă destul de mare și tăioasă, așa numai, în caz că e nevoie. Începeam să mă gândesc cum va reacționa polițistul când va vedea o asemenea armă albă. Ori n-a sesizat-o, ari a fost foarte indulgent. În timp ce eu transpiram de emoție, el păre din ce în ce mai relaxt. Ne-a cerut apoi să deschidem rulota, unde a verificat ce haine ne-am dus cu noi. Dar nu a părut foarte interesat. Ne urează călătorie plăcut și o luăm din drum. 500 m mai încolo, iarși graniță, iărăși contol, dar data aceasta mult mai scurt, era granița cu Italia.

Ne continuăm drumul spre Ljubljana. După 100 km ajungem l destinație. Grigore, GPS-ul Corneliei, ne este uneori de mare folos, alteori o mare bătaie de cap. De această dată, Grigore împreună cu indicatoarele ne-au ajutat foarte mult. Parcăm la 15 minute de centru, într-o parcare privată și o luăm pe jos spre centru. Spre deosebire de alte orașe, în Ljubljana ca și pieton trebuie să fii mult mai atent la bicicliști, decât la mașinii. Sunt foarte mulți bicicliști, circulă cu viteze mari și nu te evită. Ca într-un oraș civilizat.

Pe drum ne-am documentat despre Ljubljana și știam de un free guided tour. Începea la ora 11 din fața Bisericii Franciscane. Spre surprinderea voastră am ajuns la timp, dar cum erau atât multe grupulețe de guided tours nu am știut care era cel free. Adi a presupus foate corect care era, dar totuli am continuat să ne plimbăm singuri. Am vizitat tot centrul vechi, am văzut și The Triple Bridge, despre care credeam că este cu ceva mai mare, am mers și pe Podul Dragonului, care este păzit de fiecare parte de câte doi dragoni. Se zice că daca peste pod trece o virgină, dragonul va da din coadă. Am văzut și primăria, și principalele biserici ale orașului, piața, iar apoi am urcat la Cetatea Ljubljanei.

Este un castel foarte frumos, bine întreținut, care conține destul de multî tehnologie. Am rămas profund impresionați de ceea ce au reușit să facă din acest castel. Am urcat în turn, de unde am văzut întregul oraș. Cred că este primul turn în c are urc și chiar văd la propriu întregul oraș. A fost un moment deosebit de frumos. Apoi am vizionat un film 3D despre istoria Ljubljanei și am vizitat muzeu de istorie din incinta castelului, care pe lângă obictele expuse avea prezentări multimedia în fiecare încăpere. Ne-am impresionat pozitiv felul în care acești oameni știu își prezinte 2 pietreși 3 vase..Apoi ne-am îndreptat spre mașină. Pe drum am cumpărat suveniruri.

Pornim din Ljubljana un pic după ora prânzului, spre Milano. Drumul e lung, mai avem aproximativ 500km. Mergem încet, cu maxim 80 km/h, și asta nu pentru că nu am vrea să mergem cum mai mult, ci pentru că nu se poate. Nu trage maşina bine la viteză mai mare şi rulota începe să facă balans. Aşa că, ne mulţumim să fim nişte melci ambulanţi pe autostradă. Nu chiar cei mai melci, totuşi mergem cu 80 km.

Pe drum ne-am oprit la un restautant AutoGrill din proximitatea autostrăzii. E foarte frumos restaurantul, deoarece este clădit deasupra autostrăzii, asemenea unui pod. Ne-am urcat la cel mai sus nivel, de unde peisajul era foarte frumos. Noi stăteam şi mâncam paste şi pe sub noi treceau maşinii. Pastele au fost foarte bune, Adi a mâncat tortellini, iar eu am mâncat penne cu sos de roşii. Au fost foarte bune şi ne-am bucurat să mâncăm şi ceva specific, nu doar panini (adică sandwich). Aici am avut şi acces la internet, de unde v-am postat vouă.

Suntem la 200 km de Milano, dar e deja târziu şi suntem obosiţi. Intrăm într+o parcare unde am sperat să putem să campăm. Dar parcarea nu era şi pentru rulote, ci doar pentru maşini mici sau tiruri. Aşa că a trebuit să o părăsim. A fost o adevărată aventură să ieşim din minuscula parcare. După multe minute şi maneve reuşim să ieşim. Începem să căutăm o parcare. În scurt timp găsim genul de parcare numai bună pentru rulotişti. Plătim taxa şi ne căutăm un loc. În scurt timp eu adorm. Adi mai mişună în jurul meu, dar în scurt timp mi se alătură. Noapte bună…

 

This entry was posted on Thursday, September 15th, 2011 at 5:07 pm and is filed under Luna de miere, Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Ziua 3 –Ljubljana 12 septembrie”

  1. Corne says:

    Grigore, grigore tot e bun si el la ceva. 🙂

Leave a Reply