Ziua 5 -Milano 14 septembrie

Ne trezim de dimineață datorită faptului că sună ceasul. Este ora 7. Încet ne învârtim de pe o parte pe alta, și în cele din urmă ne ridicăm din pat. începem ritualul de dimineață.Adi pune apă la fiert pentru cafea, iar eu încep să strâng patul. Afară este destul de răcoare, și având în vedere faptul că întenționăm să vizităm domul, ne îmbrăcăm cu haine lungi, decizie pe care am să o regret mai târziu. 40 de minute mai târziu ne aflăm pe peronul din Verbania, așteptând trenul spre Milano.

Ajunge trenul. Este defapt un personal de culoare verde, destul de vechi și murdar, care oprește în fiecare haltă. Din acest motiv, drumul spre Milano a durat aproximativ o oră și jumătate. Timpul acesta însă l-am valorificat citind despre frumusețile orașului spre care ne îndreptăm cu mare entuziasm. Studiem  hărțile din ghid și ne facem un itinerariu destul de lung.

Stazione Centrale di Milano. Asta înseamnă că am ajuns. De fapt e și capăt de linie de tren. Coborâm din tren și ne semi pierdem prin gară. O gara așa de mare eu încă nu am mai văzut, deși sunt convinsă că am să văd și altele mult mai mari.

Prima încercare a zilei a fost cea de a găsi drumul spre centru. Acest lucru s-a datorat faptului că gara centrală se afla undeva în afară hărții noastre. Nu ușor, ne hotărâm să luăm o anumită direcție. După un drum destul de lung și întortocheat începem să ne minumăm încetul cu încetul de clădirile care ne apar în fața ochilor.

Primul obiectiv a fost Giardeni Publici, care este un parc din apropierea centrului. Apoi, din greșeală am ajuns la Muzeul de Științe ale Naturii și la Galeria de Artă Contemporană. Trecem pe sub Porta Nouva, ne redresăm și ne îndreptăm spre Centru. Pe drum ajungem La Scala, un impresionant teatru.

Apoi am trecut pe sub pasajul Galleria Vittorio Emanuele II, care este un fel de Pasajul Vultul Negru dar muuuult mai mare, mai impunător și mai elegant. De sub pasaj am ieșit direct în Piazza del Doumo, în care se află al treilea dom din lume ca mărime. Suntem impresionați în primul rând de mărirea lui, de fațada plină de statui, de numărul mare de vizitatori chiar și în extrasezon, precum și de porumbeii pe care trebuie să îi eviți.

Întrăm în Dom. Coloanele din interior sunt primele lucruri pe care le vedem. Mă impresionează înalțimea lor, faptul că sunt făcute din piatră și faptul că sunt într-o stare impecabilă. Pas cu pas, ne apropiem de altar. Este o zonă deosebit de atent lucrată, multe dintre obiectele din cult fiind lucrate în aur. Nu mă mai pot sătura de interiorul domului. Este atât de frumos și tot citind despre dom, încet intrăm în atmosfera de altă dată, cea a cardinalinor. După ce admirăm interiorul domului, ne cumpărăm bilete pentru restul încăperilor. Primul lucru pe care îl vizităm este acoperișul domului. Urcăm 250 de scări printr-un culoar foarte îngust și spiralat. Ne întrebăm oare în vechme, când nu erau becuri pe scări, cum pargurgeau oamenii asemenea distanțe… și cât de greu le era. Ajungem pe acoperiș, de unde se poate zări piața domului și câteva clădiri mai înalte din centru. Se vede frumos, dar nu este așa o priveliște panoramică precum cea din Ljubljana, de unde la propriu vedeai tot orașul. Este foarte cald afară și suntem deshidratați, așa că ne refugiem într-un colț al acoperișului pentru a ne răcori un pic. Apoi coborâm înapoi în dom, unde vizităm comoara și moștele unuor sfinți. Ultimul punct vizitabil din dom a fost camera din subteran în care se boteau mai demult oamenii. Este defapt o mare ruină, dar este foarte frumos întrețintă. Din tot domul, această bucățică m-a impresionat cel mai tare.

Următorul nostru obiectiv este Pinacotea Ambrosiana, unde se adăpostesc tablourile lui Da Vinci, iar apoi ne oprim la Biserica sfântul Ambrosio. Vizităm capela și apoi ne îndreptăm spre faimoasa Cina cea de Taină a lui Da Vinci. Citisem în ghid că trebuie să ne facem rezervare înainte cu 2-3 săptămâni ca să putem intra, dar totuși ne încercăm norocul și mergem să cumpărăm bilete. Inițial doamna de la ghișeu ne spune clar că dacă nu avem rezervare, nu avem nici o șansă, apoi totuși ne dă 2 bilete, pentru că între timp cineva își anula rezervarea. Este ora 15, iar bilete noastre sunt de la oraa 18:15. Între timp mergem la Castello Sfortzesco. Încă de la depărtare suntem profund impresionți de frumusețea castelului. Intrăm în curte, unde ese o atmosferă surprinzătoare. Oamenii se plimabau, se odihneau pe iarbă, pisicile vânau porumbei… Este o oazp de liniște din mijlocul unui oraș agitat. Este o pauză medievală superbă pentru noi. Intrăm și în castel, unde vizităm 4 muzee, în care descoperim foarte multe exponate: multe opere de artă, tapițerii, mobilier, veselă, instrumente muzicale, armuri, vestita statuie a lui Michelangelo, pe care însă nu apucă să o finaliezez pentru că moare, și multe altele. Ne grăbim însă, pentru că trebuie să ajungem la Cina cea de Taină.

Odată ce întrăm în capelă, constatăm că defapt mare parte din clădire a fost refăcută în urma războaielor și că o parte din picturi s-au distrus. Din toată clădirea doar Cina cea de Taină și Răstignirea au mai rămas intacte.

Rămânem profund impresionați de Cina cea de Taină. Te uiți la pictură și ai impresia că face parte din încăperea în care te afli, că în celălalt capăt chiar stă cineva la masă. Unul dintre aspectele importante este faptul că Da Vinci etse primul care îl înfățisează pe Iuda printre ucenici și nu îl reprezintă separat. Ucenicii sunt împărțiti 4 gruprui, câte trei în fiecare grup. Isus este reprezentat în mijlocul lor, cu câte 2 grupuri de fiecare parte. Toate linile picurii ajung la Isus, astfel încăt privirile noastre sunt atrase în primul rând de chipul lui Isus. Însuși Isus este deosebit reprezentat, mâna dintre Iuda apare încordată și încleștatată, pe când mâna dinspre Toma apare relaxată și deschisă. Acestul lucru semnifică faptul că Isus știe cine este trădătorul, însă lasă voia Tatălui. Isus este lipsit de aură, Da Vinci reprezentând-o prin freastra din spatele să. Ferestrele din spatele lui sunt de asemenea importante, deoarece dau senzația de continuitate a camerei în care se află. Masa ucenicilor este bogat reprezentată. Luminile din pictură sunt de asemenea un element esențial care dau mult realism. Ascultăm interpretarea și rămânem din ce în ce mai plăcut surprinși. În cele din urmă suntem nevoiți să părăsim încăperea.

Este târziu, trenul spre Verbania pleacă la 19:20. Suntem desul de departe de gara la care trebuie să ajungem, dar suntem optimiști. O luăm inițial la pas alert, apoi începăm să fugim la propriu. Alergăm mai bine de 4 străzi lungi și late din Milano, și în cele din urmă ajungem la gară, unde din păcate trenul plecase, deși n întârziasem decât 5 minute. Nu eram singuri care pierdeau trenul, așa că intrăm în vorbă cu o tanti care și ea pierduse trenul. Ea ne spune că sunt șanse dacă luăm acum metroul să prindem ternul personal în altă gară. Zis și făcut. Din păcate trenul de care ea zcea nu merge pnă în Verbania, și a trebuit să așteptâm următorul tren. Am încercat să găsim net, dar nu am avut noroc. Nu ne-am îndepărtat tare de gară pentru a nu pierde și acest tren. După 40 de minute ne urcăm în trenul bun. La scurt timp după ce am pornit, rămânem fără curent în tren. Inițiam am zis ca ne mutăm în alt compatiment, cre avea lumină, dar fiindcă utilizam laptopul am preferat să rămânem în obscuritate. Între timp un domn de lângă noi a început să cânte cât l-a ținut gura ceva canzone italiano. A fost un moment super fain. Toată lumea râdea și îi facea jocul. Mi-a plăcut. Au fost simpatici. O oră și 20 de minute mai târziu ajungem în Verbania, ne recuperăm mașina din parcare și mergem în camping, unde adormim aproape instant. Suntem foarte obositți, a fost o zi lungă și sunper frumoasă, plină de cultură.

Noapte bună!

This entry was posted on Thursday, September 15th, 2011 at 5:10 pm and is filed under Luna de miere, Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Ziua 5 -Milano 14 septembrie”

  1. Corne says:

    super zi , ma bucur pentru voi, mi-ar fi placut sa vad si eu Cina cea de taina , dar am senzatia ca am vazut-o acum cu voi ( acum cand citesc randurile scrise de voi). Super tare si faza cu italianul care canta in tren , imi place . Astept cu nerabdare continuarea. Va pupam. Cornelia si Marius

  2. stefania says:

    Ce ma bucur ca ne tineti si pe noi la curent cu ce faceti….. in fiecare zi de dimineata verific acest site minunat in care ne spuneti ce ati mai facut…asteptam cu sufletu la gura urmatoarele zile care vor fi pline de emotie si de aventura(asa cum va place voua) si nu in ultimul rand pline de amintiri frumoase.. va pupam

Leave a Reply