Ziua 8 – Marseille 17 septembrie


Astăzi ne-am trezit cel mai târziu…ne-am făcut ritualul de dimineață și apoi am încercat să ajungem la 12:30 la autobuzul care merge spre Marseille. Autobuzul pleacă din fața campingului și ne va și lăsa în fața campingului. De dimineață Adi este preocupat de internet. Stă mult în fața calculatorului, și cam pierde vremea…după mine. În fine, îl rog de câteva ori să nu cumva să pierdem autobuzul pentru că el este pierdut în lumea virtuală, dar nu prea arată el mare interes. Eu mă întorc la rulotă, fac sandwichuri, pun apă rece, mă rog, pregătesc de drum. Evident Adi vine foarte relaxat, nu se grăbește deloc, deși autobuzul pleacă în 10 minute. În cele din urmă mă calmez, conștientizez că în ritmul ăsta sigur vom pierde autobuzul.

Totuși o pornim spre stație. La un moment dat îl vedem trecând pe lângă camping, Cred că dacă mi-ar fi măsurat cineva tensiunea constata că explodează și tensiometrul măsurând-o. Ajungem în stație când busul tocmai pleca. Șoferul foarte amabil, ne așteaptă. Ziua este astfel salvată.

30 de minute mai târziu intrăm în Marseille. Pe drum peisajul a fost atât de frumos, când munți, când mare. Orașul este foarte ciudat din puncte de al așezării sale geografice. În partea sa nordică este efectiv clădit pe munte, blocuri între sunt așezate pe pantele abrupte ale unor munți destul de stâncoși, iar partea de sud a orașului este așezată la mare, orașul având mai multe golfuri la mare, și chiar și câteva insulițe. Peisajul este fascinant, ne pierdem privirile când în crestele stâncoase, când în apa azurie. Rămânem plăcut impresionați de ceea ce vedem și ne bucurăm de alegerea făcută. Ajungem în oraș. Constatăm că am uitat ghidul în camping și că nu avem nici hartă la noi, nici nimic. Așa că o luăm într-o direcție oarecare, unde ni se pare nouă a centru. Ajungem la niște indicatoare care duceau spre Notre Dame de la Gardia. Ne luăm după aceste indicatoare și constatăm că trebuie să urcăm pe niște străduțe mici, cochete, foarte tipice pentru Franța. După o urcare destul de serioasă, în căldura de la amiază, ajungem la biserică. Încă de la depărtare biserica fascinează prin mărimea ei, dar mai ales prin faptul că în vârful ei se află o statuie imensă cu Fecioara Maria și Pruncul Isus.Este impresionantă dimensiunea.

Ajungem în vârful dealului unde este amplasată biserica, și de unde avem o priveliște panoramică asupra orașului. Aici stăm cel mai mult, nu doar pentru că este foarte frumos, ci pentu că este și răcoros și pentru că acum vedem ce anume ar mai merita văzut. E ca un fel de hartă. Defapt așa ne-am și făcut itinerariul, pe baza a ceea ce am văzut de sus.

Intră în biserică unde suntem impresionați de cât este de încărcată cu tablouri, picturi, statuete și alte cele. Adică pentru o biserică catolică este totuși foarte ornata.

După plăcuta vizită a bisericii, coborâm în port. Portul este plin ochi de bărcuțe și vase mai mari. Spre mare portul este mărginit de o cetate, pe care noi o vizităm. Cetatea din păcate este în construcție și nu vedem prea multe, dar cum este așa de mare, ne învârtim o perioadă între zidurile ei, care sunt totuși într-o condiție bună.

După ce bifăm și acest obiectiv, cică ne îndreptăm spre dom. O luăm pe pietoală în sus, unde era ceva show gen fashion week. În fine, pe mine în afară de muzică nimic nu mă bucură. Este foarte aglomerat și suntem atenți la buzunare și genți. Ne plimbăm pe la tot felul de monumente, statui și alte cele.

Ajungem în fața prefecturii, care este un palat mare, o copie a lui Luvru. Întrăm și aici. La intrare suntem forte verificati de ofițeri, după care suntem preluați de ghid, care ne explică în franceză ce și cum. Nu am înțeles foarte multe, dar zic că esențialul cumva tot a ajuns la noi. Foarte de lăudat inițiativa Prefecturii de a organiza tururi ghidate grtuite pentru vizitatori, care chiar dacă sunt doar in limba franceza sunt o mică lecție de istorie și de explicare atât a trecutului căt și a rolului pe care il are această instituție in administrație. Mi-aș dori să văd la un moment dat și în România inițiative de genul, pentru că atunci ar fi momentul când m-ar convinge că au înțăles că educația este adevărata șansă pe care o avem.

E foarte enervant în Franța că altă limbă decât franceza nu prea se vorbește. Adică la info point, care e cică destinat turiștilor, totul este în franceză, lumea vorbește doar franceză. Cam dezamăgitor pentru un turist, că merge în singurul loc destinat turiștilor și nici măcar acolo nu se vorbește o altă limbă. În toate celelalte țări în care am mai fost, acum sau altă dată, se vorbea engleză sau măcar germană. Aici, în afară de franceză… se vorbește tot franceză. În fine, e o țară care are și locuri foarte frumoase și deosebite.

După ce terminăm cu prefectura ne îndreptăm cu muuult timp înante spre autobuz, deoarece e singurul care merge la camping, și dacă îl ratăm…. iar va exploda manșonul tensiometrului. Bine am făcut că am mers mai repede în stație pentru că nu a fost ușor de identificat cu care vom merge noi, având în vedere că sunt multe linii. Eu încerc să întreb lumea din stație care este autobuzul și toți îmi spun că nu există așa ceva, că poate există tren. Mă enervez că nimeni nu știe vorbi engleză și că trebuie să ne înțelegem prin semne. Jur, parcă oamenii aștia nu au avut acces la școală la o limbă străină. În cele din urmă, o băbuță alcoolică înțelege ce vrem și ne zice pe franceză evident, că este un autobuz special pe care scrie mare Cassis. Nu prea înțelegem noi, dar între timp apare autobuzul și ne face semn să ne urcăm. Super. Măcar am scos-o cumva la capăt. Cred că dacă îl pierdeam și pe ăsta ieșe cu scântei.

După 30 de minute ajungem înapoi în camping. Suntem foarte obosiți și cam scade presiunea atmosferică. Se cam pregătește să plouă. Am uitat să vă spun că am folosit mașina de spălat din camping. E mare lucru că am reușit să o folosim. E ceva mașina de spălat industrial, așa că am reușit într-o singură tură să spălăm foarte multe haine. Din păcate vremea a fost cam rece, așa că nu s-au uscat toate.

Peste noapte a început chiar să plouă. Dar ne-am odihnit bine până a doua zi dimineață…

This entry was posted on Sunday, September 18th, 2011 at 9:23 pm and is filed under Luna de miere, Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.