Ziua 12 – Barcelona inca o zi

Ferma de lângă noi dă iarăși deșteptarea. Pe mine cocoșul mă disperă. Nu tace nicicum. Tare mi-aș dori o supă pe spinarea lui.. Adi doarme dus… cum nu pot dormi, mă apuc de pregătiri pentru ziua de azi. Târziu, se trezește și Adi. Mâncăm pe fugă ceva și alergăm să nu pierdem autobusul. Este foarte important să nu întâârziem, pentru că autobuzul este oferit de camping și nu așteaptă după întârziați ca noi.

Cu toate că abia ne-am trezit, se simte deja oboseala acumulată în ultimele zile. Pornim totuși cu mult entuziasm spre autocar.

Itinerarul de astăzi este ușor mai enigmatic, adică nu știm exact ce vom face. Ne vom decide la momentul potrivit. Autocarul ne lasă în centru, iar de aici alegem să mergem pe jos pe La Rambla. La Rambla este o pietonală lungă, plină de magazine și clădiri cu o arhitectură frumoasă. Ne spălăm ochii printre tarabele pline de suveniruri și alte cele. Admirăm actorii de aici, care au diverse constumații și o creativitate de admirat. Pe la jumătatea străzii, se află piața, despre care am citit în ghid, că merită măcar să o vizităm. Deși este foarte aglomerat, intrăm cât să aruncăm o privire. Evident că privirea s-a transformat în plimbare și cumpărături. Piața este una dintre cele mai bine dotate, aranjate, aș putea să spun chiar elegante piețe pe care le-am văzut. Ai efectiv impresia că te plimbi printre tarabe cu exponate, care mai de care mai frumoase și mai bine prezentate.  Este o adevărat plăcere să te plimbi să vezi ce și cum este expus. Încă de la intrare ne atrag privirile niște pahare colorate cu fresh-uri. Ne cumpărăm fiecare câte un asemenea suculeț, care este nelipsit din mâinile tuturor celor care trec pragul pieții. Sunt foarte bune sucurile, sunt chiar fructe stoarse. Probabil sunt făcute din fructele foarte copate cale nu se mai pot vinde ca atare, așa că le transformă în suc. Tot aici se vând și casolete cu fructe tăiate cubulețe. Este o idee foarte bună, deoarece sunt atât de hrănitoare și de bine ambalate încât poți foarte ușor să le mănânci rapid și cu minimul de timp posibil. Tot din piață mai cumpărăm și o frigăruie cu ceva preparate din pește. Sunt desul de delicioase, dar cum mie nu prea îmi place peștele i le las lui Adi. După ce vizitm piața ne îndreptăm spre Statuia lui Columb. Este o statuie clădită cu ocazia întoarcerii lui Columb în Spania după ce descoperă America. Urcăm cu liftul până în vârful statuii. Este un spațiu foarte îngust, unde stăm puțin timp. Evident că statuia a fost clădită ca punct strategic, de unde aveau viziune asupra mării, și nu pentru turism cum este ea folosită astăzi.

După ce admirăm atât centru , cât și marea din statuie, coborâm în port, de unde luăm un vaporaș ca să ne plimbăm prin tot portul. Aici ne întâlnim cu două românce și facem un schimb de impresii. Plimbarea cu vaporeta a durat 35 de minute și a fost defapt un circuit al portului. Mare lucru nu prea am avea de zis despre port, este doar o zonă industrială, eventual ar merita zis de World Trade Center, care este o clădire modernă destul de drăguță. Tot în port este și Acvarium și Muzeul Maritim, pe care noi nu le-am vizitat. Am ales să vizităm Muzeul de Istorie al Catalaniei. A fost poate cea mai bună alegere de ce anume să vizităm. Eu rămân super impresionată de muzeu. Este forte bine gândit muzeul. Încă de la început, ești implicat în fiecare lucru pe care îl vezi. Este un muzeu foarte interactiv, adică, dacă în alte muzee lângă un bolovan expus este o plăcuță seacă cu informația brută, aici lângă un bolovan este un buton. Butonul are mai multe funcții: poate să pornească o proiecție de poze și explicații, poate să pornească o casetă audio cu explicație și muzică, poate să pornească un joc de luminii sau prezentări multimedia. Întreg muzeul este gândit în așa fel încât să te transpună în perioada pe care o vezi. În paleolitic te plimbi printre bolovani și statui din ceară care imită oamenii de atunci, în sine unele camere din muzeu sunt astfel decorate că ai impresia că ești într-o peșteră. Pe măsură ce urci pe scările istoriei, ajungi în evul mediu, unde decorul te face să te simți într-un castel sau într-o bazilică, mai apoi ajungi în modern unde sunt amenajate efectiv săli întregi care au diferite tematici. De exemplu una dintre săli este o piață publică din timpul războiului, unde statui din ceară ilustrează femei suferind, copii speriați și bărbați răniți. O altă sală arată rezboiul din deșert, care conține efectiv nisip, pietre, saci, sârmă ghimpată, un tun și puști. O altă sală este clădită imediat în vecinătatea celor de care am amintit anterior, și este făcută din sac de nisip suprapuși și pe ea scrie ‚Refuggio’. După ce intri în refugiu descoperi că este efectiv asemenea unui refugiu, unde merge o proiecție video cu poze, muzică și filmulețe. Te cutremuri de imaginile pe care le vezi și te bucuri că ești doar într-un muzeu. După ce am părăsit refugiul am mai văzut câteva camere care ilustrau sfârșitul războiului și apoi am ajuns într- zonă care ne aduce mai spre contemporan. Camere întregi ilustrează viața oamenilor. Adică sunt amenajate efectiv bucătării, cu aragaz, oale, tacâmuri tot ce trebuie într-o bucătărie. O altă sală este amenajată efectiv sub forma unei săli de clasă. Aici pe băncuțe găsim iarași butoane, pe care dacă la apeși începe o casetă pe care se aud numeroși copii care salută foarte politic și relativ militărește. Apoi începe să decurgă lecția: învățătoarea le face prezentă, verifică tema și trec la un subiect nou, care implică și politica, evident. Mă rog, tot muzeul este foarte orientat spre vizitator pe care îl implică la maxim în ceea ce vede. Fiecare exponat are măcar un buton lângă el pe care trebuie să îl apeși. Sunt multe exponate pe care nu le vezi decât dacă apeși pe buton, apoi începe un joc de lumini, care luminează selectiv părți din exponat despre care fie găsești lângă povestea, fie o poți asculta. Este cel mai frumos muzeu pe care l-am vizitat până acum. Oamenii aștia au știut să tranforme un bolovan, inițial fără de importanță pentru un vizitator necunoscător ca mine, într-o experiență extraordinară, de unde am plecat nu numai cu amintiri foarte frumoase ci și cu multe multe informații.

După muzeu ne-am cam rătăcit pe niște străduțe din La Ribera, un cartier foarte simpatic, cu clădiri foarte frumoase, și care este pătrățos aranjat. Străzile sunt majoritatea pietonale, și la ora aceasta a după-amiezii sunt pline de copii care se joacă, de pensionari care fie stau la povești, fie se joacă ceva joc cu bile. Este frumos, este liniște spre deosebire de centrul foarte agitat. Ne bucurăm de rătăcirea noastră, deoarece este practic o plimbare prin atmosferă cotidiană a Barcelonei și nu ceva artificial creat pentru turiști.

În cele din urmă ajungem la Catedrala din Barcelona, un alt important obiectiv. Este un dom, puțin mai mic ca dimensiune decât cel din Milano, dar este foare frumos. NE odihnim un pic în Placa del Catedral, apoi plecăm spre un alt muzeu, și anume Muzeul de Istorie al Barcelonei.

Din nou intrăm într-un muzeul despre care numai laude am de spus. Muzeu în sine este clădit deasupra ununor ruine. Adică s-au folosit de ruinele romane pentru a construi o clădire cu o arhitectură foarte frumoasă. La etaj sunt adăpostite obiecte din vremea romanilor, iar subsolul este practic o plimbare prin ruine. Este defapt ruina unui mic orășel roman, care conținea case de locuit, băi romane, bucătării de curățat de pește, pivnițe pentru prelucrarea vinului, o biserică și o piață. Este ceva extraordinar cum au reușit să valorifice aceste ruine, și cu reușesc din nou printr-o simplă plimbare să te transpună în viața romanilor. Este de admirat că ruinele nu au fost afectate de clădirea înălțată deasupra lor, clădire care este foarte mare ca dimensiune. Din nou jocul de lumini și muzica fac un adevărat spectacol roman. Și de aici plecăm foarte impresionați.

Ne pierdem privirile din nou prin piețele din Barcelona, unde pregătește de un festival. Ascultăm muzicieni care fac repetiții. Plimbarea noastă este întreruptă de un muzeu care îi atrage atenția lui Adi, este un muzeu al invențiilor, unde oameni cu idei (ca să nu le zic idioți) au inventat t felul de idioțenii. Și cred că idioțenii este puțin spus. Este probabil cel mai tâmpit muzeu pe care puteam să dăm banii: este o adunătură de invenții cretine, a cărei suma după mine este și mai cretină. După Adi este lăudabil faptul că mai multe idei trăznite ale unor tineri au reușit să fie adunate la un loc și să le materializeze în acest muzeu, care chiar dacă multe dintre lucrurile expuse sunt la mișto, au și anumite programe educative, care se adresează copiilor, mai ales pentru a-i ajuta să gândească out of the box, să fie creativi. La faza asta sunt de acord cu Adi, doar că pe mine mă intrigă faptul că această creativate nu se transformă în ceva util, ci într-o semi-cretinătate de obiect creat la mișto. În fine, părerile noastre diferă total, dar ne distrăm bine de unele idioțenii expuse. Dintre obiectele expuse amintim: dispozitiv care transformă un ou fiert într-un cub, perna de reținut beșini, pernă telecomandă, dispozitiv care se aplică pe capacul unei sticle și astfel devine sticla un trepied, pernuța pe care se poate scrie cu pixul și apoi se șterge, o mânecă pe care se pun cleme, saltea puzzle și multe altele.

După această vizită am simțit că ne-a picat glicemia, așa că ne-am luat din piață bucăți de cocos și fructe la casolete. Apoi ne-am indreptat spre autocar. După ce am ajuns în camping am făcut o reaprovizionare, care din păcate pentru nasul meu s-a finalizat cu fructe de mare și gătitul lui Adi. A găstit ceva semi preparat pe bază de orez. Mirosul pe mine mă termină, mie se face rău, așa că deschiem toate geamurile posibile. Dacă de la miros îmi era așa de rău, să vedeți ce rău mi s-a făcut când am vazut produsul final: un amestec de orez, cu legume, pește și scoici. Toate au fost bine, până când am văzut scoicile.Adică na, cam semănau cu cele pe care le-am cules de pe plajă. Adi face mișto de mine, că după ce mănâncă mi le dă la colecție și pe cele din orezul lui. Foarte scârbos, dar pentru Adi deosebit de delicios.

După această mică fază culinară a lui Adi ne odihnim, căci mâine este ultima zi de vizită în Barcelona.

Asta mańana!

This entry was posted on Saturday, September 24th, 2011 at 2:25 pm and is filed under Luna de miere, Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply