Ziua 14 – Drumul spre Madrid

      De dimineață ne trezim fără  cocoș, sau poate ne-am obișnuit deja cu el și nu îl mai auzim. Astăzi ne-am propus ca înainte să pornim spre Madrid să facem curățenie lună și bec. Zis și făcut, într-un spațiu așa de mic nu e deloc greu de realizat asta. O lungim până pe la amiază, ne și gătim ceva de prânz, după care plecăm. Adi știa că până la Madrid sunt aproximativ 400 km, adică o distanță nu chiar greu de atins. Totuși, Grigore ne spune că sunt aproape 700km. La cifra asta deja, nu mai stau chiar așa de liniștită. Este târziu, adică aproape or 15, iar cu rulota după noi, nu prindem nu știu ce viteză, așa că sunt șanse foarte mari ca pe când ajungem în Madrid să nu ne mai primească în camping. Din acest motiv sun la ei, să îi anunț că venim și că ajungem mai târziu. Din păcate doamna de la recepție îmi spune că dacă nu ajungem până la miezul nopții, nu ne va mai primii. Încercăm cum putem, să ajungem înainte de miezul nopții.

      Am subestimat distanța și relieful Spaniei când ne-am gândit că ajungem la timp. Autostrada străbate Sierra de Madrid, care face parte din lanțul muntos El Sistema Central. Peisajul este extraordinar de frumos. Stând în dreapta tot drumul am avut timp să observ succesiunea formelor de relief și a vegetației. Când am intrat în Spania, dinspre Franța, am traversat munții Pirinei, pe care i-am admirat în toată splendoarea lor de pe autostradă.  În Barcelona climatul este de tip mediteraneean, iar vegetația este omonimă climatului, fiind predominată de stejar și de zona marquis. Pe măsură ce părăsim zona Barcelonei, ne îndreptăm spre Sistema Iberica, unde climatul este temperat continental, iar vegetația este mai săracă, unele zone fiind chiar semi-deșert. Totuși este un peisaj frumos, aparte, unde deși se vede foarte clar solul și lipsa de potențial, oamenii totușii dezvoltă aici o agricultură bazată mai mult pe mașinării. Sunt numeroase mașinăriile de irigat culturile. Totodată multe culturi sunt acoperite în întregim de plase, probabil împotriva prădătorilor.

Drmul este lung, dar totuși trece repede tot povestind și admirând frumusețile naturii. Lângă Madrid, în Aranjuez, Adi are niște prieteni, pe care îi contactăm. Ei ne sugerează campingul de aici, dar oricum, având în vedere ora târzie la care am ajuns, nu rezolvăm multe. Giulia ne ajută să găsim o parcare sigură în apropiere. După ce stăm la povești o perioadă, ne îndreptăm spre rulota din parcare. A doua zi, parcarea avea să se transforme într-o piață, așa că de dimineață trebuie să ne așteptăm la zgomot mare și aglomerație.

Ne-am culcat târziu, dar cu toate astea eu nu m-am putut odihni,  din cauza colecistului care nu-mi dă pace…

This entry was posted on Sunday, September 25th, 2011 at 10:38 pm and is filed under Luna de miere, Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply