Ziua 18 – Drumul spre casa Spania

Ziua 18 – Drumul spre casă Spania – 27 septembrie

    Este dimineață și ne trezim devreme. Vasile vine și el în camping pentru a ne aduce pisica, pe care noi o vom adopta, deoaree Giulia și Vasile se pregătesc de un copil, așa că pisica trebuie să își găsească altă casă. Din nefericire, pisica nu este foarte prietenoasă, dar suntem optimiști și sperăm să ajungem să ne înțelegem.
Am pornit de dimineata din camping, cu pisica pe bancheta din spate. A fost destul de agitata inca de la inceput. Dupa o perioada a inceput sa zgaraie plasa de la cutie. Dupa ce a facut o data pisu pe bancheta, am hotarat sa ne oprim ca sa o ducem la tavita si sa ii dam apa si macare. I-am pus hamul si am luat-o in brate in incercarea de a o linisti.

    Din pacate a devenit mult prea agitata dupa ce am iesit din masina. A inceput sa ma zgaraie. Am incercat sa o calmez punand-o pe jos, pentru ca deja nu mai puteam sa o tin in brate fiindca m-a zgariat rau. A fost o greseala ca am lasat-o pe jos, fiindcă a devenit si mai violenta si m-a muscat. Acesta a fost momentul in care mi-a scapat din mana, dar o tineam de ham. Problema a fost ca s-a zbatut atat de tare, pana a iesit din ham. S-a ascuns sub rulota. Ne-am chinut sa o imblanzim, dar a devenit si mai agitata si s-a ascuns sub un tir.

    Apoi a urmat episodul 2, cand noi impreuna cu cei 2 soferi de tir, am incercat sa linistim pisica, mai bine de 2 ore. Intre timp pisica s-a bagat la motor. Soferii au fost deosebit de amabili si au facut tot posibilul sa o scoatem de acolo. Pisica a fost atat de violenta ca ne-a batut pe tot pe rand cu labele. In încercarile nostre de a ajunge la pisica din motor, Adi si-a sacrificat hainele de pe el.

    Din pacate toate eforturile noastre nu au dus nicaieri, deoarece, am reusit sa o scoatem de sub motor, dar cum eu deja eram plina de sange nu am mai pus mana pe ea, iar baietii care se chinuiau de zor sa o prinda prin diverse metode (mancare, patura, bomboane, lesa, cusca) nu au reusit, iar pisica a fugit in padurea de langa benzinarile. Din pacate, nu am reusit sa ii mai dam de urma. Ne-am mai plimbat pe acolo 30-40 de minute, dar nu am mai gasit-o. I-am lasat mancare chiar in spatele benzinariei, la intrarea in padure. Totul s-a finalizat cu lacrimi…

    Ne pare nespus de rau ca am scapat pisica afara, dar am subestimat forta ei. Nu ne pare rau ca am luat-o cu noi, si nici nu suntem suparati ca ne-a zgariat si muscat, ci doar ca nu am avut noi capacitatea de a prevedea ce se poate intampla. Nu ne facem griji prea mari pentru pisica, pentru ca este totusi in apropierea benzinariei, iar pe de alta parte este totusi un animal care are instincte suficiente pentru a trai bine si in libertate. Poate ca prea devzoltate are instictele de conservare, asa pisica violenta noi nu am mai vazut inca. Speram Giulia,sa nu te superi prea tare pe noi, nu a fost un gest intentionat, a fost o intamplare destul de traumatizanta si pentru noi si vrem sa stii ca am facut tot ce se putea sa o recuperam pana in ultimul moment.

     Poate asa a fost sa fie…natura sa isi urmeze cursul…

This entry was posted on Thursday, September 29th, 2011 at 11:37 pm and is filed under Luna de miere, Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply